Despre carte: an / Am scris această poveste acum șase ani. Pur și simplu pentru că am vrut să-l scriu - după ce am vizitat ruinele unei școli dintr-un sat semi-abandonat unde a trăit și a studiat cândva mama mea. A fost dureros și jignitor să-l privesc... Atunci nu știam încă că povestea va servi drept „punct de plecare” pentru o serie întreagă de cărți în care apar orașul Firsanov (aproape real), tinerii locuitori ai acestui orașul și împrejurimile sale (complet reale), precum și - Drumul (întreaba-l pe Vladislav Petrovici Krapivin - el știe mai bine...). Dar s-a întâmplat că lumea din jurul nostru a început să se schimbe foarte repede în rău (sau chiar crede cineva că s-a schimbat în BINE datorită îngrijirii înțeleapte a PIB-ului?) Și cumva, imediat, brusc, mi-am dat seama că nu se poate. fie că găleata stropită cu dolari și heroină, care ne este oferită ca un „viitor luminos”, a fost singura opțiune posibilă, iar trecutul nostru (trecutul mamei mele și al bunicului meu) este o „afurisită de moștenire totalitară”. Prin urmare, pentru mine povestea a căpătat un nou sens. Ei bine, pentru tine va suna pentru prima dată PS Apropo. L-ați întâlnit deja pe personajul său principal pe paginile „Despre cei de pe drum”. O privire, într-adevăr. Dar în aproximativ o lună va apărea - din nou ca personaj principal și, într-un fel, chiar și Erou - în cartea mea „Până dimineața sau Secretul unei fundături discrete”, pe care o termin în prezent. Fii pregătit, cititorul meu. Și eroii mei sunt întotdeauna pregătiți. Și aceasta este rădăcina speranței, sursa cunoașterii adevărate, Că Billy Gates nu este împotriva lui Che Guevara, Că în curând băieți noi vor fi treziți de cântece noi, Aripi noi vor fi ridicate, aripi stacojii... Oleg Medvedev. Aripi stacojii